Asistentul Manager: Mana dreapta sau piciorul de lemn?
Am intalnit multe pareri in piata despre asistenti, asistente, secretare si majoritatea covarsitoare confunda inca meseria si compententele necesare unui bun asistent cu cele ale secretarului. Gresit! Pentru ca in aceeasi ordine de idei nici un manager nu isi doreste cu adevarat o domnisoara cu picioare lungi si zambet obosit care sa faca o excelenta cafea si sa afiseze clientilor acelasi zambet. Obosit si exprimand o produnda intelegere si compatimire asupra cravatei interlocutorului (sefului) care fie nu are nod impecabil fie pastreaza usoare urme – si ceva iz – de la micul dejun luat pe fuga in compania altui potential. Partener.
Firesc, un manager isi doreste – daca e stangaci, dreptaci sau mai rar ambidextru – un asistent care sa ii fie mana dreapta, sfatuitor, adjunct, care sa ii gandeasca nu doar sa ii tehnoredacteze rapoartele, care sa dea impresia ca relatia cu autoritatile locale este un fleac si ca trebuie doar sa mai semneze cate o hartie din cand in cand. Astfel incat, el/ea, managerul adica, sa aiba timp sa gandeasca la randul lui, sa puna la punct strategii si sa faca planuri de viitor discutand despre cresterea consolidata a companiei si nu despre cat mai costa astazi consumabilele la buticul din colt.
Meseria de asistent manager se face cu mintea dar mai ales cu sufletul. Pentru ca asistentul trebuie – si de cele mai multe ori, spre perpetua reinnabusire a propriilor frustrari, vrea – sa fie sufletul companiei, omul care le stie pe toate, uneori mai bine ca seful, care conduce din umbra sau din lumina reflectoarelor, acceptand in acelasi timp ca e nevoie uneori sa toarne cafeaua in cesti in acelasi timp in care negociaza, in numele, atentie, al companiei, si nu a sefului/sefei – contractul de care depinde indeplinirea targetului pe … urmatoarele trei luni.
Piata s-a obisnuit sa numeasca secretariat orice activitate care presupune ca trebuie sa semnezi hartiile cu “On behalf of” si uita oarece semnificatii etimologice ale stravechiului “secretaire”, adica omul care desi – scriam ceva mai inainte – stie tot, nu spune mai nimic. Puterea si prestigiul conferite de o astfel de pozitie nu trebuie minimizate astfel nici de catre angajatori si nici de catre angajati, tineti cont ca Dl. Vasilescu, prietenul nostru de la TV care ne mai sperie cu ce strategii va pune in aplicare BNR e de altfel …. asistentul numarul 1 al economiei romanesti…..
Indemnul meu, prin urmare, Asistenti din toate judetele, Uniti-va! Haideti sa invatam sa respectam aceasta meserie ca sa fim respectati. Si ca sa invatam sa respectam, hai sa invatam totusi ceva, adica altceva decat sa raspundem cu buna ziua, sefu’ nu-i, hai pa mai vorbim si sa nu ne mai punem mainile in cap cand seful/sefa – ce tupeu, auzi – ne cere o propunere de buget mai degraba decat alta calitate a rezolutiei la scanner.
Daca aveti nevoie de training,solicitati-l, daca aveti nevoie de mai multe responsabilitati, cereti-le!
RST
Follow